Un cititor de coduri de bare poate folosi un procesor rapid și un senzor de înaltă rezoluție și totuși nu poate decoda un cod în mod fiabil. Codul poate fi prea mic în imagine, încețoșat de mișcare, distorsionat lângă margine sau slab iluminat. Theobiectiveste una dintre componentele care determină dacă camera captează suficiente informații utilizabile pentru software-ul de decodare.
Alegerea unui obiectiv pentru scanarea codurilor de bare sau a codurilor QR nu este, prin urmare, doar o chestiune de selectare a unui câmp vizual larg sau de potrivirea numărului de megapixeli al senzorului. Proiectantul trebuie să înțeleagă dimensiunea codului, distanța de lucru, zona de scanare, poziția camerei, mișcarea, iluminarea și spațiul mecanic disponibil. Acești factori definesc împreună cerințele optice.
Acest ghid explică principalii parametri și oferă o listă de verificare practică pentru inginerii care dezvoltă cititoare de coduri de bare fixe, scanere portabile, echipamente logistice și sisteme de viziune încorporate.
Înainte de a compara lentilele, identificați cel mai mic cod care trebuie citit. Pentru un cod de bare unidimensional, cea mai îngustă bară sau spațiu este o caracteristică cheie. Pentru un cod QR, cel mai mic element pătrat este de obicei descris ca un modul. Imaginea trebuie să reproducă aceste caracteristici cu suficient contrast și eșantionare pentru a permite decodorului să distingă elementele adiacente.
Un cod care ocupă o mare parte a imaginii este, în general, mai ușor de rezolvat decât același cod capturat de mai departe. Dar mărirea mărită reduce câmpul vizual. Prin urmare, designul trebuie să echilibreze zona care trebuie acoperită cu cea mai mică caracteristică de cod care trebuie decodificată.
Înregistrați simbolul codului, modul minim sau lățimea barei înguste, calitatea imprimării, starea suprafeței și orientarea așteptată. Includeți etichete deteriorate, curbate, lucioase sau cu contrast redus dacă fac parte din aplicația reală. O etichetă de probă curată pe o bancă este rareori un test de acceptare suficient pentru un mediu logistic.
Câmpul vizual descrie lățimea și înălțimea scenei surprinse de cameră la o anumită distanță. Depinde de distanța focală, dimensiunile senzorului și distanța obiectului. Pentru o estimare simplificată a lentilei subțiri la distanțe mult mai mari decât distanța focală, câmpul vizual orizontal poate fi aproximat din lățimea activă și distanța focală a senzorului. Rezultatul exact trebuie calculat cu modelul de lentile și confirmat în asamblarea finală.
Distanța de lucru este măsurată de la o referință mecanică sau optică definită la planul țintă. Fiți precis în ceea ce privește punctul de referință, mai ales când camera este încasată în spatele unui capac sau montată în unghi. O mică modificare a distanței de lucru poate modifica atât câmpul vizual, cât și dimensiunea aparentă a codului.
Pentru un scaner fix, definiți pozițiile țintei cele mai apropiate și cele mai îndepărtate, nu doar o distanță nominală. Pentru un transportor în mișcare, definiți și regiunea în care poate apărea codul și dacă camera trebuie să-l citească pe toată lățimea. O lentilă care acoperă întregul transportor poate lăsa prea puțini pixeli pe cel mai mic cod de la marginea îndepărtată.
Numărul de pixeli al senzorului nu este același cu numărul de pixeli disponibili în cod. Ceea ce contează este câți pixeli senzori reprezintă cea mai îngustă caracteristică sau modul QR la distanța țintă și poziția imaginii. Dacă un modul de cod este proiectat pe prea puțini pixeli, decodorul poate avea probleme chiar și atunci când imaginea generală pare clară pentru o persoană.
Un proces de proiectare util este estimarea dimensiunii fizice a celui mai mic element de cod, calcularea dimensiunii proiectate a acestuia pe senzor și compararea acesteia cu cerințele decodorului. Minimul exact depinde de simbolologie, calitatea imprimării, contrast, procesarea imaginii și algoritmul de decodare, așa că evitați să vă bazați pe un număr universal de pixeli pe modul. Stabiliți o țintă cu furnizorul de software și verificați-o experimental.
Rezoluția ar trebui, de asemenea, evaluată pe teren. Un cod lângă margine poate fi mai mare sau mai mic, în funcție de geometria camerei, distorsiunea obiectivului și perspectivă. Dacă camera este montată într-un unghi, partea îndepărtată a unei etichete plate poate fi la o distanță efectivă diferită de obiectiv. Designul optic trebuie să sprijine locația în cel mai rău caz, nu doar centrul.
Adâncimea câmpului este intervalul de distanțe ale obiectelor care par a fi acceptabil de clare conform unui criteriu definit de vizualizare sau de măsurare. Un cititor de coduri de bare poate avea nevoie să decodeze etichetele la diferite înălțimi, deoarece pachetele variază în dimensiune sau călătoresc pe un transportor neuniform. Un scaner portabil poate întâlni coduri la distanțe diferite pe măsură ce operatorul mișcă dispozitivul.
O deschidere mai mică poate crește profunzimea câmpului, dar reduce și cantitatea de lumină care ajunge la senzor. Acest lucru poate necesita o expunere mai lungă sau un câștig mai mare al senzorului, ceea ce poate fi nedorit atunci când obiectele se mișcă. O deschidere mai mare colectează mai multă lumină, dar în general reduce profunzimea câmpului și poate face toleranța la focalizare mai solicitantă. Prin urmare, cea mai bună diafragmă este legată de iluminare, mișcare și claritatea necesară.
Nu presupuneți că o distanță nominală de focalizare garantează o decodare acceptabilă pe întreaga gamă de lucru. Testați cel mai mic cod în pozițiile cele mai apropiate și cele mai îndepărtate, inclusiv marginile câmpului. Dacă scanerul are focalizare automată sau focalizare reglabilă, verificați timpul de răspuns, repetabilitatea și fiabilitatea în cadrul ciclului de operare așteptat.
Într-un transportor sau un sistem de sortare, codul se poate mișca în timpul expunerii. Neclaritatea în mișcare poate păta bare înguste sau poate îmbina modulele QR învecinate. O expunere mai scurtă reduce neclaritatea, dar necesită o iluminare suficientă sau un sistem de imagine mai sensibil. Diafragma obiectivului, sursa de lumină, sensibilitatea senzorului și strategia de expunere ar trebui proiectate împreună.
Iluminarea ar trebui să producă un contrast stabil fără reflexii puternice. Etichetele lucioase, foliile termocontractabile, ambalajele curbate și suprafețele metalice pot crea evidențieri speculare care ascund o parte a unui cod. Un obiectiv nu poate rezolva orice problemă de reflexie, dar câmpul său vizual, distanța de lucru și poziția afectează locul în care apar reflexiile. Este posibil ca geometria luminii să fie modificată, difuzată sau polarizată, în funcție de suprafață și de aplicare.
Pentru un cititor fix, testați în sursa de lumină reală și în condițiile ambientale. Pentru un dispozitiv portabil, luați în considerare lumina soarelui, iluminarea interioară și modificările unghiului operatorului. Evaluați camera completă, mai degrabă decât să vă bazați pe o imagine numai cu lentile sub o iluminare ideală de laborator.
Un obiectiv cu unghi larg poate acoperi o zonă mare de scanare, dar poate introduce mai multă distorsiune geometrică decât un obiectiv mai îngust. Distorsiunea modifică forma aparentă și spațierea caracteristicilor în imagine. Software-ul de decodare poate tolera adesea unele variații geometrice, dar distorsiunile puternice, claritatea slabă a marginilor sau iluminarea neuniformă pot reduce zona de scanare utilizabilă.
Dacă codurile pot apărea lângă limita imaginii, evaluați rezoluția și contrastul în acele poziții. Datele MTF pot ajuta să descrie cât de bine lentila transferă contrastul la diferite frecvențe spațiale și înălțimi ale imaginii, dar ar trebui interpretate ținând cont de dimensiunea pixelilor senzorului și dimensiunile caracteristicii codului. O singură cifră cu rezoluție centrală nu este suficientă.
Perspectiva este o altă problemă. Dacă camera vede o etichetă oblic, codul poate fi comprimat într-o direcție. Lentila poate fi clară optic, dar modulele proiectate devin mai mici și mai puțin pătrate. Ori de câte ori este posibil, țineți camera aproape de axa de vizualizare dorită. Dacă acest lucru nu este posibil, validați unghiul maxim și capacitatea de corecție a perspectivei decodorului.
Cititoarele de coduri de bare sunt adesea instalate în spații înguste în jurul benzilor transportoare, chioșcurilor, carcaselor portabile și echipamentelor automate. Confirmați montura obiectivului, diametrul cilindrului, lungimea totală a pistei, distanța focală din spate și distanța față de fereastra de protecție. Carcasa camerei nu trebuie să decupeze câmpul vizual necesar, în special la colțuri.
Dacă se folosește o fereastră de protecție, includeți-o în testarea optică. Fereastra poate introduce reflexii, reduce transmisia sau poate afecta calitatea imaginii în funcție de material, grosime, acoperire și poziție. Praful, agenții de curățare, vibrațiile și temperatura pot influența și modulul final. Pentru aplicațiile industriale, specificați mediul de operare real și validarea necesară, mai degrabă decât să presupuneți că un obiectiv de uz general este suficient.
Pentru echipamente de mare volum, repetabilitatea contează. Setarea focalizării, reținerea lentilelor, alinierea senzorului și toleranțele mecanice trebuie controlate astfel încât unitățile să se comporte în mod constant. Un design care funcționează numai după o ajustare manuală atentă poate crea probleme de randament și de service atunci când este scalat.
O cerere utilă de ofertă ar trebui să includă modelul senzorului, rezoluția activă și dimensiunea pixelilor; simbolul codurilor de bare și dimensiunea minimă a caracteristicilor sau a modulului; zona de scanare orizontală și verticală; distanța de lucru cea mai apropiată și cea mai îndepărtată; unghi de montare a camerei; viteza tinta; tipul de iluminare; și plic mecanic disponibil.
De asemenea, precizați dacă ținta este staționară sau în mișcare, dacă codurile pot fi lucioase sau curbate, dacă pot apărea la marginea câmpului și ce standard de citire sau de verificare trebuie să îndeplinească sistemul. Solicitați calcule privind câmpul vizual și dovezi de calitate a imaginii la distanțe de lucru reprezentative. Dacă este posibil, furnizați exemple de imagini sau etichete fizice care reprezintă cele mai dificile cazuri așteptate.
Un plan bun de evaluare ar trebui să includă cel mai mic cod, distanța în cel mai rău caz, cea mai mare viteză țintă, cel mai scăzut contrast așteptat și cea mai dificilă suprafață a etichetei. Măsurați nu numai dacă o probă poate fi decodificată, ci și cât de consecvent citește sistemul în întreaga regiune de operare.
Optica BoshiGama publicată de lentile pentru camere include configurații compacte cu distanță focală fixă pentru securitate și imagini încorporate, iar informațiile despre produse descriu aplicații precum inspecția industrială și citirea codurilor de bare logistice pentru modelele de lentile selectate. [Gama de produse pentru obiectivele camerei](https://www.lensmanufacture.com/products/lens.html) este un punct de plecare util pentru revizuirea configurațiilor disponibile. Pentru un proiect cu cerințe neobișnuite de câmp vizual, distanță de lucru sau pachet, [pagina de produse optice personalizate](https://www.lensmanufacture.com/customized-products) subliniază capacitățile optice personalizate ale companiei.
Când contactați un furnizor de sisteme optice, trimiteți împreună detaliile senzorului, dimensiunile codului, zona de scanare, distanța de lucru și desenul mecanic. Acest lucru permite furnizorului să evalueze dacă un obiectiv standard este potrivit sau dacă ar trebui luat în considerare un design optic personalizat.
Un cod de bare sau un scaner de coduri QR trebuie selectat în jurul celei mai mici caracteristici care trebuie rezolvată, la cea mai dificilă distanță de lucru și poziția imaginii. Câmpul vizual determină acoperirea, densitatea pixelilor determină cantitatea de informații prelevate de senzor, adâncimea de câmp gestionează variația distanței, iar expunerea și iluminarea controlează mișcarea și contrastul.
Cel mai fiabil proces este definirea pachetului real de scanare, calcularea punctului optic de pornire, apoi validarea camerei complete cu etichete reprezentative și condiții de funcționare. Un obiectiv care produce o imagine generală plăcută nu este neapărat un obiectiv care citește fiecare cod în mod fiabil. Obiectivul potrivit este cel care oferă suficiente detalii utilizabile în întreaga regiune de scanare necesară.